3.4. Definirea problemelor de natură legală 66. Unii actori statali şi nonstatali exploatează lipsa unui cadru juridic internațional în domenii precum securitatea cibernetică, lipsa de responsabilitate în ceea ce privește reglementarea mass-mediei digitale și profită de pe urma oricărei ambiguități în aceste chestiuni. 67. Pe palierul de securitate cibernetică, Republica Moldova a ratificat Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică prin Legea nr. 6/2009. Totodată, a fost adoptată Legea nr. 20/2009 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice și au fost operate modificări la Codul penal al Republicii Moldova nr. 985/2002 în corespundere cu prevederile Convenţiei ratificate. Cu toate acestea, nu au fost implementate integral multiple prevederi de ordin material și procesual, inclusiv cele ce ţin de dezvoltarea punctului de contact al reţelei 24/7. 68. Complementar, este de remarcat că, pînă în prezent, nu există un cadru legal privind delimitarea şi armonizarea competenţelor şi responsabilităţilor instituţiilor statului şi ale celor private în domeniul securităţii cibernetice, nu se aplică mecanismul obligatoriu de audit al securităţii cibernetice în cadrul instituţiilor publice şi private, prin care pot fi identificate vulnerabilităţile, riscurile şi ameninţările cibernetice în scopul prevenirii sau diminuării, prin măsuri speciale, a impactului atacurilor, incidentelor şi a altor evenimente survenite în spaţiul cibernetic, a căror origine este dificil de stabilit. 69. În urma analizei legislației naționale în domeniul prevenirii și combaterii criminalității informatice, au fost constatate un șir de bariere și lacune de ordin normativ, inclusiv: 1) în Codul penal al Republicii Moldova nr. 985/2002, și anume: a) articolul 178 din cod, „Violarea dreptului la secretul corespondenţei”, nu prevede răspunderea penală pentru faptele comise în privința corespondenței (mesageriei) electronice, întrucît noțiunea „trimiteri poștale”, conform Legii comunicațiilor poștale nr. 36/2016, prevede numai bunurile fizice expediate și recepționate; b) articolul 2081 din cod, „Pornografia infantilă”, nu incriminează obţinerea accesului cu bună ştiinţă, prin intermediul tehnologiilor informaţionale şi a comunicaţiilor, la pornografia infantilă, deși acest lucru este prevăzut în Convenția Consiliului Europei pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale, încheiată la Lanzarote la 25 octombrie 2007 și ratificată prin Legea nr. 263/2011; c) majoritatea infracțiunilor prevăzute la capitolul XI din partea specială a codului, „Infracţiuni informatice şi infracţiuni în domeniul telecomunicaţiilor”, au componență materială și se consumă doar la provocarea unui prejudiciu în proporții mari; 2) în Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122/2003, și anume: a) nu este reglementată procedura „Percheziției informatice”, prevăzută în Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta la 23 noiembrie 2001; b) lipsește măsura specială de investigații de interceptare a datelor informatice; c) cadrul legal nu permite efectuarea măsurilor speciale de investigații necesare la documentarea infracțiunilor informatice; d) nu este prevăzută restricţionarea accesului la paginile web, inclusiv cele găzduite de furnizorul respectiv, ce conţin informații care periclitează viața, sănătatea și dezvoltarea normală a copiilor, informaţii ce fac propagandă războiului sau terorismului, îndeamnă la ură sau discriminare naţională, rasială ori religioasă, la ostilitate sau violenţă.