50. Intensificarea propagandei și a dezinformărilor are loc în special în timpul unor evenimente de interes național, în scopul influențării deciziei politice atît a statului, cît și a cetățeanului. În funcţie de anumite evoluții interne/externe, se mizează pe crearea unei stări de nemulțumire socială. 51. Necesitatea stringentă de a proteja securitatea spaţiului informaţional naţional este conștientizată și la nivelul autorităților administraţiei publice, dar și reprezintă un deziderat al societății civile. 52. Îngrijorarea privind intensificarea atacurilor din exterior la adresa securităţii informaţionale a fost enunţată inclusiv în Declaraţia Parlamentului Republicii Moldova privind condamnarea atacurilor provenite din Federaţia Rusă asupra securităţii informaţionale naţionale şi amestecul abuziv în activitatea politică din Republica Moldova, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr. 12/2018, care stipulează că atacurile media din exterior vizează denigrarea Republicii Moldova, a unor instituţii şi a unor oficiali, dar cel mai grav este că vizează denigrarea cetăţenilor ţării. 53. Astfel, Parlamentul constată că „propaganda s-a transformat într-un veritabil instrument de denigrare a Republicii Moldova, fapt menţionat în nenumărate rapoarte prezentate public de către societatea civilă şi organizaţiile internaţionale independente, în special în ultimul an, care au arătat evoluţia tot mai îngrijorătoare a acestui fenomen”. 54. Concomitent, subiectul este unul de actualitate atît la nivel internațional, cît și regional. În acest sens, prin Rezoluţia sa din 23 noiembrie 2016 referitoare la comunicarea strategică a Uniunii Europene pentru a contracara propaganda părţilor terţe împotriva sa (2016/2030 (INI)), Parlamentul European statuează că „UE, statele sale membre și cetățenii săi suportă o presiune crescîndă și sistematică pentru a face față campaniilor de informare, de dezinformare, de intoxicare și de propagandă din partea unor țări și entități/subiecți nestatali, cum ar fi organizații teroriste și criminale transnaționale din vecinătatea sa, care intenționează să submineze însăși noțiunea de informare obiectivă sau de jurnalism etic, difuzînd toate informațiile sub o formă părtinitoare sau ca instrument de putere politică și care atacă, de asemenea, valori și interese democratice”. 55. Tehnologiile războiului informațional sînt folosite pentru a legitima acțiuni care subminează suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială, context în care statele membre ale UE şi partenerii acestora sînt încurajaţi să realizeze „evaluări critice ale modului în care ar trebui abordate sursele mass-media cu un trecut demonstrat de implicare repetată într-o strategie de înșelăciune sau de dezinformare intenționată, în special în noile mijloace de informare, în rețelele sociale și în sfera digitală”. 56. La etapa actuală, propaganda, dezinformarea și/sau informarea manipulatorie sînt extrem de dinamice, iar resursele alocate în acest scop de către terți depăşesc cu mult capabilităţile de răspuns şi de combatere a fenomenului respectiv ale Republicii Moldova. 57. Pentru a face faţă provocărilor, Republica Moldova beneficiază de suportul Uniunii Europene care, pentru următorii ani, și-a majorat bugetul pentru combaterea propagandei și a dezinformării, un accent separat fiind pus și pe statele membre ale Parteneriatului Estic.