componente şi mijloace de comunicare on-line şi off-line, iar libera circulaţie a informaţiilor şi ideilor
la nivel local, regional şi global devin un imperativ pentru crearea şi promovarea unei societăţi
informate într-un stat democratic şi de drept.
7. Tendinţele de dezvoltare continuă a interacțiunii dintre dimensiunea tehnologică și
dimensiunea de informare în toate formele de structură şi funcţionare, de natură individuală, publică,
privată sau de stat, de factură naţională sau globală, conduc la apariţia unei noi configuraţii de
comunicare şi schimb de date pe domeniile publice și private de care depind nivelul şi starea
sectorială sau generală de securitate.
8. Pe lîngă beneficiile incontestabile ale tehnologiei moderne, spaţiul informaţional este
supus unui șir de vulnerabilități, riscuri şi ameninţări de securitate, facilitînd competiţia injustă,
confruntarea şi spionajul, dezinformarea şi propaganda, terorismul şi criminalitatea, iar încălcările de
confidenţialitate determină răspîndirea de noi forme de ură şi incitare la violenţă, în special pe criterii
de gen, rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, apartenenţă politică sau pe orice alte criterii,
care rămîn subestimate şi rareori remediate sau contracarate.
9. Propagarea informaţiei fără a ține seama de limitele frontierelor naţionale, pe lîngă efectele
evident benefice, poate conduce la sporirea capabilităţii de influenţă din partea actorilor străini
guvernamentali sau neguvernamentali cu resurse suficiente.
10. Crimele cibernetice, spionajul, propaganda, diversiunea şi exploatarea excesivă a datelor
cu caracter personal prin reţelele de comunicații electronice sînt utilizate ca instrumente de bază la
toate etapele de concepere a unei amenințări hibride de securitate şi cheamă la un răspuns colectiv şi
reglementat, bazat pe mecanisme şi acţiuni coordonate, de implementare a politicilor din domeniu,
asistenţă tehnică şi legală din perspectiva imperativelor de securitate, orientat spre crearea unui
mediu informaţional favorabil şi sigur pentru cetăţean, pentru mediul de afaceri de orice nivel şi
pentru stat.
11. Campaniile de dezinformare sînt orientate spre accentuarea neîncrederii, a confuziei şi a
destabilizării situaţiei sociopolitice a statului, spre influenţarea percepţiilor şi a preferinţelor existente
în diferite comunităţi sociale. Acest fapt poate duce la controlul, de către diverşi actori, al
comportamentului unei părţi a societăţii, precum şi la influenţarea politicilor interne şi externe ale
statului.
12. Creşterea numărului de utilizatori ai Internetului şi evoluţiile tehnologiilor informaţionale
conexe creează provocări substanţiale în ceea ce privește starea mediului de securitate, ordinea
publică şi apărarea, prevenirea criminalităţii şi aplicarea legii în direcţia protecţiei drepturilor în
spaţiul informațional.
13. Concepţia securităţii informaţionale a Republicii Moldova (în continuare – Concepţie),
aprobată prin Legea nr. 299/2017, reprezintă documentul de bază pentru elaborarea Strategiei
securității informaționale a Republicii Moldova pentru anii 2019–2024 (în continuare – Strategie) şi
documentul de politici ce integrează domeniile centrale şi asociate spaţiului informaţional, ce oferă
noţiuni, defineşte principiile de organizare la nivel de stat, societate şi persoană, precum şi detaliază
metodele juridice, tehnico-organizatorice, economice şi contrainformative pentru asigurarea
securităţii informaţionale a Republicii Moldova.