- cooperarea - toate entităţile implicate (din mediul public sau privat) colaborează, la
nivel naţional şi internaţional, pentru asigurarea unui răspuns adecvat la ameninţările din spaţiul
cibernetic;
- eficienţa - demersurile întreprinse vizează managementul optim al resurselor
disponibile;
- prioritizarea - eforturile se vor concentra asupra securizării infrastructurilor cibernetice
ce susţin infrastructurile critice naţionale şi europene;
- diseminarea - asigurarea transferului de informaţii, expertiză şi bune practici în scopul
protejării infrastructurilor cibernetice;
- protejarea valorilor - politicile de securitate cibernetică vor asigura echilibrul între
nevoia de creştere a securităţii în spaţiul cibernetic şi prezervarea dreptului la intimitate şi alte
valori şi libertăţi fundamentale ale cetăţeanului;
- asumarea responsabilităţii - toţi deţinătorii şi utilizatorii de infrastructuri cibernetice
trebuie să întreprindă măsurile necesare pentru securizarea infrastructurilor proprii şi să nu
afecteze securitatea infrastructurilor celorlalţi deţinători sau utilizatori;
- separarea reţelelor - reducerea probabilităţii de manifestare a atacurilor cibernetice,
specifice reţelei internet, asupra infrastructurilor cibernetice care asigură funcţiile vitale ale
statului, prin utilizarea unor reţele dedicate, separate de internet.
II. Provocări şi oportunităţi
1. Ameninţări, vulnerabilităţi şi riscuri
Ameninţările specifice spaţiului cibernetic se caracterizează prin asimetrie şi dinamică
accentuată şi caracter global, ceea ce le face dificil de identificat şi de contracarat prin măsuri
proporţionale cu impactul materializării riscurilor.
România se confruntă, în prezent, cu ameninţări provenite din spaţiul cibernetic, la adresa
infrastructurilor critice, având în vedere interdependenţa din ce în ce mai ridicată între
infrastructuri cibernetice şi infrastructuri precum cele din sectoarele financiar-bancar, transport,
energie şi apărare naţională. Globalitatea spaţiului cibernetic este de natură să amplifice
riscurile la adresa acestora, afectând deopotrivă cetăţenii, mediul de afaceri şi cel
guvernamental.
În general, infrastructurile cibernetice pot fi afectate de ameninţări de natură tehnică (de
exemplu deficienţe sau defecţiuni tehnice), umană (de exemplu erori de operare, acţiuni
voluntare) ori naturale (de exemplu fenomene meteo extreme, catastrofe naturale).
9 / 17