incluse în Raportxxx, ceea ce prezintă un motiv de îngrijorare. Numai 14% din populaţia cu vîrsta între 35-44 ani şi 10% din populaţia cu vîrsta între 45 şi 54 ani sînt utilizatori Internetxxxi. Republica Moldova, ca şi întreaga Europă, se confruntă cu o creştere a deficienţei de competenţe TIC şi cu un nivel scăzut al alfabetizării digitale. Aceste deficienţe au ca efect utilizarea insuficientă a beneficiilor oferite de societatea informaţională şi chiar excluderea multor cetăţeni din societatea şi economia bazată pe TIC. Pe de altă parte, deşi dispun de calculatoare şi sînt utilizatori de Internet, foarte mulţi nu cunosc nici terminologia din domeniul TICxxxii, nemaivorbind de utilizarea pe deplin a beneficiilor oferite de acestea. O mare parte a populaţiei Republicii Moldova nu dispune de competenţe şi cunoştinţe digitale, fapt ce diminuează posibilităţile de valorificare a oportunităţilor de a participa în economia digitală globală. 32. Alfabetizarea digitală a populaţiei porneşte de la sistemul educaţional general şi un rol important îl au: 1) curricula ajustată la necesităţile economiei bazate pe cunoaştere; 2) cadrele didactice instruite în aplicarea eficientă a TIC în procesul educaţional; 3) tehnologia informaţiei integrată în procesul didactic; 4) crearea conţinuturilor educaţionale digitale, inclusiv pentru susţinerea învăţării pe tot parcursul vieţii. 33. Cu toate că pe parcursul anilor precedenţi s-au făcut eforturi din partea Guvernului, pentru implementarea TIC în învăţămîntul general (800 clase de computere în 1997, programul „SALT”, resurse financiare pentru a deschide cel puţin o clasă de calculatoare în fiecare şcoală, acces la Internet în bandă largă şi procurarea softurilor didactice), acestea nu sînt integrate pe deplin în procesul didactic. Deşi nivelul echipării instituţiilor de învăţămînt general a crescut, lipseşte managementul, întreţinerea şi bugetarea pentru laboratoarele de calculatoare, iar majoritatea programelor software proprietare nu sînt asigurate cu licenţe, totodată, softul deschis are o utilizare scăzută. Curricula TIC este la unele compartimente învechită şi nu există un proces instituţionalizat de actualizare periodică. Absolvenţii instituţiilor educaţionale nu posedă suficiente aptitudini practice pentru activitatea într-o societate informaţională. Există un deficit de cadre calificate: jumătate din numărul profesorilor de informatică au studii în domeniul ştiinţelor reale şi doar 3 din 10 au studii în domeniul informaticii. Cele mai multe dintre cadrele didactice care predau informatica, dar şi alte discipline, nu au participat în formări continue şi nu avansează în obţinerea gradelor didactice. O mare parte dintre profesori nu posedă aptitudini generale de lucru la calculator (poşta electronica, Internet etc.), şi mai puţini au capacităţi pentru utilizarea TIC în procesul de predare. Profesorii de discipline (cu excepţia celor din 140 şcoli dotate cu softuri educaţionale) nu dispun de softuri educaţionale şi nu au fost instruiţi în aplicarea unor astfel de softuri. Deşi se atestă o creştere a numărului aplicaţiilor pentru disciplinele şcolare şi universitare cu utilizarea