38. Una dintre problemele de bază este lipsa unei entități de tip CERT (Centru de reacție la
incidente de securitate cibernetică), la nivel național, responsabile de prevenirea și reacția la
incidente din domeniul securității cibernetice.
39. O altă problemă majoră este lipsa unui sistem integrat de management al securităţii
cibernetice în cadrul căruia să se efectueze coordonat planificarea şi utilizarea resurselor disponibile,
identificarea vulnerabilităţilor şi a riscurilor în urma auditului de securitate cibernetică, precum și a
intervenţiilor necesare pentru diminuarea impactului dăunător al criminalităţii, al atacurilor şi al
incidentelor cibernetice asupra dezvoltării sigure a societăţii informaţionale.
40. Lipsa unui sistem integrat de management al securităţii cibernetice la nivel naţional
generează şi lipsa unor date complete, veritabile, actualizate şi structurate, ceea ce, la rîndul său,
creează obstacole în identificarea de soluţii optime. De soluţionarea acestei probleme depinde
eficienţa măsurilor ce urmează a fi întreprinse pentru dezvoltarea unei societăţi informaţionale
securizate în Republica Moldova, pentru avansarea tehnologică şi ştiinţifică, precum şi dinamica de
creştere economică a ţării.
41. Asigurarea prevenirii riscurilor și combaterii amenințărilor la adresa securității
informaționale este una dintre sarcinile de bază ale statului, implementate prin instituțiile sale de
drept, la acest capitol fiind determinate următoarele probleme care necesită a fi soluționate la nivel
național:
1) insuficienţa de specialiști calificaţi în domeniul tehnologiilor informaționale şi nivelul
redus de salarizare, în special în sectorul public;
2) lipsa unor programe de instruire specializate adresate angajaților cu atribuții de investigare
și urmărire penală, procurorilor, judecătorilor, specialiştilor şi experţilor judiciari în domeniu din
cadrul structurilor de aplicare a legii, precum și a celor adresate personalului tehnic din cadrul
instituțiilor publice în domeniul securităţii cibernetice;
3) dotarea insuficientă cu echipament și softuri specializate pentru investigarea infracțiunilor
informatice;
4) finanţarea redusă pentru participarea specialiştilor la proiectele și evenimentele
internaționale de consolidare a capacităților și schimbului de bune practici.
42. În cadrul investigării infracțiunilor informatice s-a constatat că, tot mai frecvent, sînt
utilizate tehnologiile care facilitează comiterea unor infracțiuni informatice:
1) mijloacele de anonimizare (care ascund datele tehnice de identificare a utilizatorului),
punctele de acces wireless cu acces nerestricționat (deschis) la rețeaua globală Internet în locurile
publice;
2) utilizarea algoritmelor complexe asimetrice de criptare a informației critice la estorcarea
mijloacelor financiare prin intermediul tehnologiilor informaţionale;
3) utilizarea sistemelor de plată electronice desconcentrate în baza cripto-algoritmelor
(criptovaluta);
4) rețelele de schimb direct de date dintre utilizatori, ceea ce nu lasă anumite urme ale
activităţii în conţinutul istoricului înregistrat în sistemul informatic sau în logurile deţinute de
furnizorii de servicii;
5) utilizarea web hostingului de către infractori;
6) furnizorii mici de servicii nu asigură un nivel minim de securitate cibernetică a propriei
rețele și deseori nu duc evidența utilizatorilor de servicii, nici nu înregistrează metadatele privind
accesul la rețeaua Internet;