Incidentele de securitate cibernetică şi atacurile cibernetice majore cu care s-au confruntat în
ultimii ani unele state şi organizaţii internaţionale au determinat conştientizarea, la nivel
internaţional, a necesităţii adoptării unor strategii şi politici în domeniul securităţii cibernetice.
Astfel, există în prezent strategii naţionale de securitate cibernetică, precum cele ale Estoniei,
Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii, Germaniei şi Franţei, care fundamentează necesitatea
demersurilor pentru dezvoltarea capabilităţilor proprii de contracarare a atacurilor cibernetice şi
stabilesc cadrul de acţiune şi cooperare între diverse entităţi guvernamentale şi
nonguvernamentale pentru limitarea consecinţelor. Conform acestor strategii, eforturile
naţiunilor vizează implementarea unor măsuri de securitate care să conducă la creşterea
nivelului de protecţie a infrastructurilor cibernetice, în special a celor care susţin infrastructurile
critice naţionale.
Evoluţia rapidă a naturii ameninţărilor cibernetice a necesitat adoptarea, şi de către Organizaţia
Nord-Atlantică, a unui nou concept şi a unei noi politici în domeniul apărării cibernetice. În acest
sens, NATO şi-a redefinit rolul şi perimetrul de acţiune în domeniu şi a elaborat un plan de
acţiune pentru dezvoltarea unor capabilităţi necesare protejării infrastructurilor cibernetice
proprii, precum şi a unor mecanisme de consultare a statelor membre şi de asigurare a
asistenţei în cazul unor atacuri cibernetice majore.
La nivelul UE sunt întreprinse demersuri în privinţa adoptării unei strategii europene pentru
securitatea cibernetică, care să armonizeze eforturile statelor membre în abordarea
provocărilor de securitate din spaţiul cibernetic şi protecţia infrastructurilor informatice critice.
Totodată, la nivelul UE, s-a conturat necesitatea adoptării unei politici privind lupta împotriva
criminalităţii informatice. Iniţiativele subsecvente au pornit de la constatarea creşterii
numărului de infracţiuni informatice, a tot mai amplei implicări a grupurilor de criminalitate
organizată în criminalitatea informatică, precum şi a necesităţii unei coordonări a eforturilor
europene în direcţia combaterii acestor acte. Având în vedere că atacurile cibernetice pe scară
largă, bine coordonate şi direcţionate către infrastructurile cibernetice critice ale statelor
membre, constituie o preocupare crescândă a UE, întreprinderea de acţiuni pentru combaterea
tuturor formelor de criminalitate informatică, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional, a
devenit o necesitate stringentă.
Creşterea capacităţii de luptă împotriva criminalităţii informatice la nivel naţional, european şi
internaţional implică, printre altele:
- creşterea gradului de cooperare şi coordonare între unităţile responsabile cu
combaterea criminalităţii informatice, alte autorităţi şi experţi din cadrul Uniunii Europene;
- dezvoltarea unui cadru de reglementare coerent, la nivelul UE, privind lupta împotriva
criminalităţii informatice, în coordonare cu statele membre, precum şi cu autorităţile europene
şi internaţionale cu relevanţă în domeniu;
5 / 17