ANEXA Nr. 1 STRATEGIA de securitate cibernetică a României I. Introducere 1. Context Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor moderne de informaţii şi comunicaţii - condiţie sine qua non a edificării societăţii informaţionale - a avut un impact major asupra ansamblului social, marcând adevărate mutaţii în filozofia de funcţionare a economicului, politicului şi culturalului, dar şi asupra vieţii de zi cu zi a individului. Practic, în prezent, accesul facil la tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor reprezintă una dintre premisele bunei funcţionări a societăţii moderne. Spaţiul cibernetic se caracterizează prin lipsa frontierelor, dinamism şi anonimat, generând deopotrivă oportunităţi de dezvoltare a societăţii informaţionale bazate pe cunoaştere, dar şi riscuri la adresa funcţionării acesteia (la nivel individual, statal şi chiar cu manifestare transfrontalieră). Alături de beneficiile incontestabile pe care informatizarea le induce la nivelul societăţii moderne, aceasta introduce şi vulnerabilităţi, astfel că asigurarea securităţii spaţiului cibernetic trebuie să constituie o preocupare majoră a tuturor actorilor implicaţi, mai ales la nivel instituţional, unde se concentrează responsabilitatea elaborării şi aplicării de politici coerente în domeniu. România urmăreşte atât dezvoltarea unui mediu informaţional dinamic bazat pe interoperabilitate şi servicii specifice societăţii informaţionale, cât şi asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi a intereselor de securitate naţională, într-un cadru legal adecvat. Din această perspectivă se resimte necesitatea dezvoltării culturii de securitate cibernetică a utilizatorilor sistemelor informatice şi de comunicaţii, adesea insuficient informaţi în legătură cu potenţialele riscuri, dar şi cu soluţiile de contracarare a acestora. Cunoaşterea pe scară largă a riscurilor şi ameninţărilor derivate din activităţile desfăşurate în spaţiul cibernetic, precum şi a modului de prevenire şi contracarare a acestora necesită o comunicare şi cooperare eficiente între actorii specifici în acest domeniu. Statul român îşi asumă rolul de coordonator al activităţilor desfăşurate la nivel naţional pentru asigurarea securităţii cibernetice, în concordanţă cu demersurile iniţiate la nivelul UE şi NATO. Problematica securităţii cibernetice a devenit prioritară pentru aceste organisme, care derulează demersuri reglementare necesare dezvoltării mecanismelor de apărare cibernetică. 4 / 17