de servicii şi utilizatorilor de sisteme informatice; colaborarea autorităţilor
administraţiei publice cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai
societăţii civile în activitatea de prevenire şi de combatere a criminalităţii
informatice; cooperarea cu alte state, cu organisme internaţionale şi regionale.
În prezent, în Republica Moldova nu există autoritate publică direct
responsabilă şi abilitată cu atribuţii, funcţii şi obligaţiuni privind securitatea
cibernetică. La moment, sînt mai multe instituţii implicate în proces, fiecare dintre
ele asigurînd acoperirea problematicii respective pe segmentul său de activitate. În
acest sens, urmează a fi acoperit golul existent în cadrul legislativ-normativ în
domeniul asigurării securităţii cibernetice.
Cunoaşterea pe scară largă a riscurilor şi ameninţărilor la care sînt supuse
activităţile desfăşurate în spaţiul cibernetic şi modului de prevenire şi contracarare
a acestora necesită o comunicare şi cooperare eficientă între actorii specifici în
acest domeniu.
Din această perspectivă, se resimte necesitatea dezvoltării culturii de
securitate cibernetică a utilizatorilor sistemelor informatice şi de comunicaţii,
adesea insuficient informaţi în legătură cu potenţialele riscuri, dar şi cu soluţiile de
contracarare a acestora.
37. Internetul a devenit în prezent o infrastructură de informaţie atît de
importantă pentru cetăţeni, dar şi pentru economie în general, încît rezistenţa la o
multitudine de noi ameninţări a sistemelor şi reţelelor TI este importantă pentru ca
utilizatorii să se simtă confortabil şi în siguranţă cînd se conectează on-line. La fel
ca şi în lumea materială, criminalitatea cibernetică nu poate fi tolerată. Pînă în
prezent, Internetul s-a dovedit a fi foarte sigur, rezistent şi stabil, reţelele TI şi
terminalele utilizatorilor finali însă rămîn vulnerabile unei game ample de
ameninţări mereu noi: în ultimii ani, mesajele electronice nesolicitate (SPAM) sau extins pînă la congestionarea traficului de e-mail pe Internet – conform mai
multor estimări, mesajele electronice nesolicitate (SPAM) reprezintă între 80 şi
98% din totalul mesajelor aflate în circulaţiexlii − răspîndind o multitudine de viruşi
şi de programe ostile. În Republica Moldova, de exemplu, numai în perioada 17
mai – 21 noiembrie 2012, din totalul mesajelor electronice adresate autorităţilor
administraţiei publice centrale cca 986,5 mii au fost mesaje legitime, pe cînd mai
mult de cca 8,5 milioane au fost mesaje SPAM, care au conţinut 874 viruşi
detectaţixliii. Rezultă că Republica Moldova este în aceeaşi situaţie ca şi întreaga
Europă în privinţa mesajelor SPAMxliv.
Flagelul furtului de identitate şi al fraudei on-line avansează. Atacurile devin
din ce în ce mai sofisticate (troieni, botneturi etc.) şi mai greu de identificat şi
nimicit: un exemplu elocvent fiind virusul „Red October”xlv. Deseori atacurile sînt
motivate de scopuri financiare.
Cu toate că există posibilităţi tehnice, în prezent nu sînt prevederi legale
obligatorii de raportare a informaţiei către Echipa de răspuns la incidente de
securitate cibernetică (Computer Energency Response Team) (CERT-GOVMD)xlvi, iar această entitate nu are nici obligaţiuni speciale dar nici capacităţi
suficiente pentru a face faţă noilor provocări la nivel de ţară. Conform prevederilor
obiectivului nr.1.5.5. din Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica